joi, 19 aprilie 2012

blabling

Structură și codificare
Într-un fișier text, tipul de date este considerat explicit ca fiind textul neformatat. Organizarea unui astfel de fișier este pe rânduri (care se generează la apăsarea tastei Enter/Return), fiecare rând de text fiind delimitat de unul sau mai multe caractere de sfârșit de rând (caractere EOL). Acestea diferă în funcție de sistemul de operare folosit pentru crearea și editarea fișierului. Astfel, Windows folosește două caractere de control (ASCII 13 urmat de ASCII 10, sau, mai scurt CR+LF) pentru a semnaliza sfârșitul unei linii de text, pe când sistemele tipUNIX (incluzând aici și Linux și Mac OS X) folosesc numai caracterul LF, iar sistemele Mac OS pre-Unix (versiunile 9 sau mai vechi), folosesc doar caracterul CR. Astăzi, majoritatea sistemelor și editoarelor de text sunt perfect capabile să se folosească și să convertească automat fișierele text între diverse arhitecturi. O excepție notabilă în acest sens este, însă, editorul Notepad, care, în cazul în care este pus să deschidă un fișier text generat pe o altă platformă, va afișa caracterul de control LF sau CR după fiecare rând, neîmpărțind textul în rânduri.
Codificarea fișierelor text se face în general ori în ASCII, ori în Unicode (standardul UTF-8, compatibil invers cu ASCII) permițând o portabilitate ridicată între diverse tipuri de sisteme.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu